M-am hotărât să iau educarea copilului meu în propriile mâini, după lungi chinuri de a găsi un mediu măcar acceptabil pentru el, asta dupa ce, în genunchi fiind, am renunțat să mai caut un mediu ideal de școlarizare. Oare tocmai educarea lui, șlefuirea sufletului lui trebuiau lăsate în mainile unor străini pe care nu-i cunoșteam cu adevărat și în fața cărora el, tocmai el, era doar un obiect de lucru?
Având un copil genial, special, așa cum are orice mamă probabil, nu s-a încadrat în niciun tipar de școală. Și pentru că el a venit pe lumea asta ca s-o schimbe, nu ca s-o urmeze, și pentru că e crescut de o mamă rebelă și liberă în gândire.
Când am hotărât să ieșim din sistemul care ne sluțise sufletele aproape trei ani, mi-a fost teamă, dar imediat ce zarurile au fost aruncate, am răsuflat atât de ușurată, de parca scapasem de cancer, Doamne fereste!
De atunci suntem intr-o continuaua explorare a noastra, ca parteneri si in acest fel, invatand impreuna si de explorare a vietii, pur si simplu.
Cautam mereu noi si noi subiecte de cercetat, fara un tel anume, doar ghidandu-ne dupa nevoile si interesele timpului prezent. Furam idei de pe net sau de la prieteni. Ca un exemplu: am introdus nutritia in studiu, cu povesti superbe facute pentru varsta lui, din care invata despre glucide, minerale, aminoacizi si, in paralel, invata sa gateasca felurile lui preferate, eu avand rol doar de coordonator. In timp ce taie legumele si amesteca cu lingura in oala, invata si mirodeniile dupa miros. Chiar stie sa gateasca! A fost super incantat de aceste lectii! Dupa ce s-a plictisit, am trecut la alte subiecte, nu insistam, invatatul nefiind un tel in sine.
Dar ce-l mai grozav lucru pe care l-am facut cu homeschooling-ul a fost faptul ca i-am dat sansa de a deveni genial in ceea ce i-a placut intotdeauna cel mai mult: electronica, uimind orice adult ce are cunostinte serioase despre acest domeniu. Si asta a facut-o absolut singur, invatand de pe net, ghidandu-se cu propria busola. Acum deja avem in casa iluminat foarte economic si ingenios, facut de el. Si multe alte proiecte realizate de el singur, cunostintele lui in acest domeniu fiind uluitoare deja. Nu mai spun reparatii pe care le-a facut prin casele prietenilor mei, pe ei uimandu-i, pe mine facandu-ma fericita ca am asa un copil genial. Probabil ca va ajunge inventator. Si asta nu numai pentru ca are chemare in directia asta, ci si pentru ca nimeni nu-l limiteaza. La scoala normala ar fi rezolvat probleme de matematica seci, absurde si neutilizabile. Nemaivorbind de timpul furat din viata lui cu teme pt. acasa, doar cu rol de spalat creierul…
Pentru a-si rezolva proiectele de electronica a inceput sa ceara singur sa invete matematica si fizica, fara stresul infernal ce se nastea intre noi pe vremea cand aveam ¨teme pt. acasa¨.
Engleza lui ajuns la nivel de a doua limba, cu minim efort din partea mea, asta pt ca internetul ofera nenumarate lectii in engleza, pe care singur si le gaseste, urmandu-si interesele( in special tehnice).
Nu folosim calculatorul pentru jocuri, despre care i–am explicat pana a inteles pe deplin cat sunt de nocive. Calculatorul nu este recreere, pentru asta iesim afara cu rolele sau cu bicicleta, zilnic.
Scriem si citim cat avem nevoie, in mod firesc, asa cum cere viata lui la varsta asta, in functie de nevoi si de dorinte. Scriem scrisori prietenilor, de pilda, cautand sa aiba un sens exercitiul scrisului, nu sa-l oblig sa copieze ca o masina programata.
Ii citesc foarte mult, povesti, informatii, tot ce prezinta interes pentru el. Cautam in dictionar cuvinte… Deseneaza de cate ori are chef. Coasem, pictam, incercam sa si sculptam, ascultam in fundal muzica care dezvolta sau linisteste creierul. Ii prezint muzica cu respect, ca o forma de arta. Si a ajuns sa stie si sa deosebeasca multe stiluri de muzica si multe instrumente.
Are cunostinte reale despre mediul in care traieste, atat cat are nevoie acum.
In concluzie, comparat cu alti copii: in primul rand se vede ca e un om liber, nici nu stii sa spui precis din ce, dar este evident, toti remarca. Are initiativa, are puterea de a-si sustine ideile in fata adultilor, are vocabular foarte ales si foarte bogat, are retorica si capacitatea de a argumenta folosind logica, propria experienta si constiinta ca dreptatea este aliatul suprem. Cunostintele lui sunt superioare cu mult varstei si foarte variate. Deosebeste binele de rau cu o claritate remarcabila. Nu se lasa manipulat si sesizeaza abuzul. Lucru greu de remarcat la alti copii. Si-a pastrat inocenta! Viseaza ca pentru varsta lui, caci nu a fost fortat la o maturizare artificiala. Este comic si zucaus! Isi permite sa rada cand vrea si asta i-a dezvoltat un puternic simt al umorului, dar si calitati actoricesti. Are planuri precise, clare privind viitorul lui apropiat sau mai departat. Intelege ca viata ii apartine, ca e propriul lui stapan si asta nu prea am vazut-o la nici un copil. Este independent, capabil sa se descurce in multe situatii in care de obicei copiii nu sunt lasati de adulti sa aibe initiativa sau acces. Si in acelasi timp e geaman cu mama, de care e legat cu un cordon ombilical invizibil si indestructibil..
Eu il vad perfect echilibrat pentru varsta lui. Se considera super norocos si se declara fericit! Si pe mine ma vad fericita ca sunt mama pe deplin, exersandu-mi toate datoriile si privilegiile. Iesirea din sistemul de invatamant a fost marea noastra eliberare. A fost o binecuvantare! Nici nu vreau sa ma gandesc cat de limitat ar fi fost acum, cat de frustrat, robotizat si manevrat… Cat de nebuna de nervi si de remuscari as fi fost eu acum…
Daca exemplul nostru ar fi de folos si altora, eu as fi cu adevarat fericita.
Multumiri inca o data pentru munca ta, Andreea! Sa dea Domnul sa cunoastem cat mai multi copii care se dezvolta liberi, urmandu-si minunatele lor instincte, respectati ca egali, asa cum sunt de fapt!
