Geniu, definit de obicei ca ”putere creatoare și intelectuală extraordinară”, este un termen pe care probabil nu l-am folosi ca să ne descriem pe noi înșine sau pe copiii noștri. Poate credem că suntem inteligenți sau talentați, dar cei mai mulți dintre noi nu credem că suntem așa de extraordinari. Chiar dacă suntem ”o persoană cu un indice excepțional de inteligență, de obicei peste 140”, nu ne considerăm de obicei genii.

Mult mai interesantă și mai productivă este definiția geniului la care subscrie educatorul Rick Ackerly într-o carte plină de inspirație și informații pe care o recomand cu căldură, The Genius in Every Child: Encouraging Character, Curiosity, and Creativity in Children. Percepția lui asupra geniului: ”…un grozav profesor de științe pe care-l cunosc i-a spus ‘profesorul din interior’ și îl avem cu toții. Conform lui James Hillman și Thomas Moore, are mai mutle nume: suflet, muză, chemare, psihic și destin. Este acel tu în devenire. Este autorul nostru inteior și sursa autorității noastre în lume.”

Recunoașterea geniului ca esență unică a copilului nostru ne duce la abordarea meseriei de părinte ca oportunitate de a descoperi, explora și încuraja acest ”profesor din interior”. Scânteile sunt deja acolo. Misiunea noastră este de a ne da seama cum și când să le alimentăm și când să le lăsăm în pace. Cel mai adesea, este de a le lăsa în pace.

Sprijinim geniul încurajând dorința înnăscută a copilului de a explora și experimenta lumea independent, de câte ori e posibil. Ceea ce începe când un bebeluș are șansa de a alege să petreacă câteva momente privind liniștit niște lumini pe un perete, norii de pe cer sau o crăpătură de pe tavan devine mai târziu un copil mic descoperind un mod unic de a folosi un puzzle – punând piesele una peste alta în loc de a le potrivi – nimeni întrerupându-l ca să-i arate ce ‘ar trebui’ să facă.

Iată alte moduri de a încuraja geniul…

Fă din plictiseală un prieten, nu un dușman.

A le oferi copiilor noștri activități, proiecte artistice și truse științifice, jocuri și altele asemenea, a-i distra cu cântece, cărți și ieșiri încurajează creativitatea (și pot fi un timp prețios petrecut împreună), dar copiii sunt cel mai creativi și expresivi când le vin idei pe cont propriu. Și, deși ideile creative ne vin uneori când suntem ocupați, de obicei ele se materializează într-o stare relaxată, deși nu mereu comodă, de ”plictiseală” dintre activități. Dacă activitățile inițiate de adulți sunt prea apropiate sau distracția pasivă de tipul televizorului este mereu la îndemână pentru a umple golurile, copiii nu au destul timp ”alb” și spațiu liber în minte pentru a-și exersa puterea de invenție.

Specialista Magda Gerber nu credea că e posibil ca bebelușii să se plictisească decât dacă au fost condiționați să depindă de distracție și stimulare. Ea credea că ceea ce părinții percep ca plictiseală este de obicei oboseală sau alt disconfort (și am descoperit că aceasta se întâmpla și în cazul copiilor mei) și ar trebui abordată ca atare. Ea îi învăța pe părinți să ofere un teren fertil pentru creativitate 1) punând la dispoziție destul timp pentru joacă independentă neîntreruptă în fiecare zi cu materiale și jucării simple, versatile și cu caracter deschis și 2) oprind televizorul, cel puțin pentru primii câțiva ani.

Mai puțin înseamnă mai creativ – a gândi în interiorul cutiei.

Am avut de curând plăcerea unui prânz cu un cuplu foarte creativ, Lilly Bright și Evan Cole, părinți RIE care au un copil mic. Evan și-a împărtășit amintirile  unei copilării petrecute în mare parte în farmacia tatălui său, ocupat cu nimic mai mult decât cutii goale. Când l-am întrebat dacă crede că există o legătură între joaca destul de minimalistă, dar foarte imaginativă din copilăria sa și alegerile sale în carieră, Evan (creator a două magazine de design interior de succes) a recunoscut ”Îmi place să fac ceva din nimic.”

Nu susțin nicidecum să scăpăm de jucării. Dar tendința noastră umană de a crea mai mult și a ne implica mai mult timp cu mai puține lucruri este ceva de avut în vedere. Bebelușii din baloane cu apă cu care sora mea își petrecea ore întregi imaginându-și povești în piscina vecinilor noștri; jocurile precum ”Pantofii”, unul din multele inventate împreună cu surorile mele, care presupunea să te chinui să fii prima care găsește o pereche de pantofi printre cei ascunși în dormitorul mamei, pe întuneric; rolele de hârtie pentru proiecte creative cu care se distra o cunoștință de-ale mele care e artist, nu doar creând picturi și desene, ci făcând pălării, fuste și eșarfe… Toate sunt exemple ale geniului pus la muncă.

Așteaptă (cea mai dificilă parte).

A încuraja geniul înseamnă a avea încredere, ceea ce înseamnă de  multe ori să aștepți în loc să direcționezi, să ajuți sau să înveți – să vorbești cu un bebeluș ”plictisit” ca să treacă de ceșe câteva momente grele pe care le are înainte de a schimba direcția și a găsi ceva nou care să-i atragă atenția; să aștepți în vreme ce copilul tău mic încearcă să coboare și să urce treptele de pe verandă, lăsându-l să descopere cum să facă în loc să-i arăți. Înseamnă să aștepți ca un copil mai mare să-și manifeste interesul pentru lecțiile de tenis înainte de a o înscrie. Când luăm decizii în numele copiilor noștri în aceste situații, riscăm să le distragem atenția de la propria voce interioară și să-i pregătim să fie persoane care urmează pe alții în loc să fie gînditori originali.

Cum sfătuia Magda Gerber: ”Fii atent la ce îl înveți pe copil, s-ar putea să afectezi ceea ce tocmai învață.”

În copil credem.

Pe măsură ce se manifestă interesele și talentele lor, copiii noștri au nevoie de sprijinul nostru din toată inima și de încurajare ca să-și urmeze în continuare ghidul interior și să tot facă ceea ce le place. Visele și aspirațiile copiilor noștri pot părea ilogice, nepractice sau imposibile, dar pentru a încuraja geniul trebuie să avem încredere în ei chiar și așa.

Ca mulți alți copii, fiica mea voia să țină camera foto a părinților și să facă fotografii. Așa că, într-o excursie cu cortul împreună cu soțul meu la vârsta de 7 ani, ea a cerut-o, iar el a spus da. În loc să fotografieze oamenii sau peisajele frumoase, ea și-a îndreptat camera înspre pământ și a surprins pietrele dintr-un mic pârâu. Acestea s-au dovedit a fi cele mai interesante fotografii din acea excursii și începutul unui interes profund pentru fotografie. Acum câțiva ani, când avea 14 ani, o prietenă i-a arătat fotografiile proprietarului Diesel, A Bookstore , care a fost destul de impresionat ca să o invite să le expună pe pereții lui. Le-am imprimat pe pânză și câteva dintre ele au fost cumpărate (inclusiv cea de mai sus) pentru sute de dolari fiecare. Ne-a lăsat cu gura căscată.

Aveți încredere în geniul din copiii voștri. Știu ei ce știu.    

(Fotografia cu frunza de char!lotte on Flickr. Fotografia cu bebelușul genial la muncă de Jude Keith Rose.)

  © Janet Lansbury, 29 mai 2012        Janet este o fostă actriță, mamă și trainer RIE pentru părinți din 1994. Pe blogul ei veți găsi o mulțime de articole utile, cu exemple concrete și explicații la obiect, despre o mulțime de teme arzătoare pentru părinții de copii mici: limitele, încurajarea socializării sănătoase și a jocului pașnic dintre copii, sprijinirea creativității autentice și a jocului solo, chiar și antrenamentul la toaletă. Toate abordate cu respect și o  înțelegere adâncă a ce înseamnă să fii copil mic.

Găsiți articolul în original aici: http://www.janetlansbury.com/2011/01/4-ways-to-kindle-your-childs-genius/.