“Împarte jucăria ta și cu ceilalți copii”, “vrea și Ana să-ți vadă mașinuța” sau “Andrei vrea să se joace cu mingea ta, nu e frumos să nu împarți”. De câte ori nu ați auzit asta în locurile de joacă? Sau de câte ori nu ați spus chiar voi asta, din dorința de a le explica celor mici că este frumos și bine să împartă un lucru cu ceialalți? Eh, se pare că totul este pe dos, pentru că aceste “îndemnuri” nu fac nimic altceva decât să îi influențeze pe cei mici să creadă că ei sunt persoane cărora nu le place să împartă ceva cu altcineva, așadar nu vor face asta… cel puțin nu pe termen lung și nu vor dori niciodată să facă asta. Cu alte cuvinte, ceea ce încearcă să facă părinții are rezultatele fix contrare așteptărilor.
Mai multe experimente realizate de psihologii Nadia Chernyak și Tamar Kushnir de la Universitatea Cornell arată cât de important este ca adulții să ofere posibilitatea de a alege copiilor, libertate în ceea ce privește dorința lor de a împărți ceva cu altcineva. Pe scurt, copiii trebuie să se perceapă ca persoane darnice pentru a dori mai apoi să împartă cu alții lucrurile lor, adică trebuie lăsați să decidă singuri dacă vor sau nu vor să facă asta. Simplu, nu? Și totuși atât de complicat.
Alte cercetări mai vechi au arătat până acum că răsplătirea copiilor (nu neapărat cu un lucru material, e de ajuns cu vorbe bune precum “Bravo pentru că ai oferit jucăria!”) nu fac nimic altceva decât să ofere senzația copiilor că lor nu le place să împartă lucrurile lor cu ceilalți, iar asta face pe viitor ca șansele să fie darnici să scadă dramatic.
Pentru a testa cele de mai sus, psihologii Nadia Chernyak și Tamar Kushnir le-au făcut cunoștință mai multor copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 5 ani cu Doggie, o păpușă care părea tristă. Câțiva copii au avut de ales: să împartă cu Doggie un sticker prețios sau să-l țină doar pentru ei. Alți copii au avut de ales între a împărți cu păpușa respectivul sticker-ul sau a-l pune în alt loc, unde nimeni nu se bucură de el. Cei din urmă copii au fost rugați de cercetători să împartă sticker-ul cu Doggie.
Mai târziu, copiii au făcut cunoștință cu Ellie, o altă păpușă tristă. De data aceasta, cei mici au avut posibilitatea să decidă singuri câte stickere vor să împartă cu ea (cel mult rei). Copiii care mai devreme au fost lăsați să decidă ce vor face cu sticker-ul au dăruit cel mai mult. Cei care au avut de ales între a împărți sticker-ul sau a-l pune undeva unde nimeni nu se poate bucura de el au fost mai puțini darnici.
Concluzia? Posibiliatea de a alege și libertatea oferită se traduc prin dărnicie. Nu îndemnurile părinților, căci cei mici nu vor simți nevoia, dorința, nu vor vrea să facă asta din nou.
Voi cum procedați? Îi rugați pe cei mici să fie darnici sau le oferiți libertate de a alege dacă vor să împartă cu ceilalți?
Sursă foto: Binny V A/ Flickr.com.