Cu cateva zile in urma suspinam deasupra tastaturii si mai ca nu-mi venea sa ma desprind din caldura dulce a caminului pentru a ma aventura in #filieracipriota. Lucru rar la un umblaret prin lume, sa aiba greutati in picioare si sa nu-I vina sa plece de-acasa…
Dar am plecat. M-am alaturat unui grup de 8 bloggeri, din zone diverse ale blogosferei: travel, food, fashion, entertainment – si recunosc ca unul dintre motivele pentru care mi-am dorit sa merg in acest blogtrip a fost insasi componenta grupului. Am plecat in Cipru fara asteptari prea mari, probabil pentru ca nu plecam cu toata inima. O parte generoasa din ea ramasese acasa cu Sabina si cu Marius. In fond, urma sa revad o destinatie pe care o gustasem din plin cu ani in urma: vazusem si marea, urcasem si in munti, statusem de vorba si cu preoti romani de prin manastirile cipriote, consumasem si-o idila de vacanta, stiam de caldura cipriotilor care dupa doua vorbe te invita la ei in casa si iti raman prieteni, rupsesem si cluburile in doua cu energia specifica varstei, facusem cunostinta si cu zivania si cu commandaria. Ce ar mai fi fost de descoperit…?!
In doua vorbe
Dupa 2 ore de zbor cu avionul (Bucuresti – Larnaca) am aterizat pe insula Afroditei. Am intrat lin in program, dupa ce mai intai ne-am cunoscut gazdele: echipa Knossos Travel, partenerul local Paravion (organizatorii blogtrip-ului). Programul a avut mult soare, multa mare, cruising din plin, chiar si fishing, sporturi acvatice (paddle-up – despre care habar n-aveam inainte sa ajung acolo – intr-un loc asemanator cu Vama Veche/2 Mai acum multi ani de zile), clubbing mai ceva ca in Mamaia si o partida de treasure hunt – toate astea in Larnaca, Limassol si prin imprejurimi. Plus o mancare foarte buna, pe alocuri excelenta, eu reprezentand cu gratie categoria fitoaselor in materie de mancare (ok, ma ajuta mult si faptul ca nu mananc niciun fel de carne in afara de cea de peste si ca prefer chestiile lejere, mediteraneene).
Ce am mai descoperit in Cipru?
-> In primul rand, am gasit acolo o echipa foarte foarte sudata ciprioto-romana, care ar face orice pentru ca turistul sa se bucure de vacanta lui. Indiferent ca e din categoria 55+, ca e familie cu copii sau ca e gasca de prieteni. In general, sunt extrem de carcotasa la adresa reprezentantilor locali ai agentiilor de turism, multi dintre ei suferind adevarate blocaje daca ii scoti din poezia pe care o au de spus. Si livrand informatii, timp, disponibilitate si emotii in limita fisei postului
-> Am descoperit ca insula nu e foarte prietenoasa cu sistemul all inclusive. Ceea ce tare-mi mai place, pentru ca parerea mea despre all inclusive e foarte ferma. In timp ce Grecia face compromisuri clare, introducand in tot mai multe hoteluri regimul de masa all inclusive, in lupta ei cu criza si probabil cu Turcia, iata ca Ciprul are decenta de a promova mai degraba ideea “sa ne fie bine tuturor”: si mie hotel de 5* si tie taverna cu specific local
-> Este insa prietenoasa cu familiile, fara sa abuzeze de facilitati si dotari pentru familii cu copii, fara sa te agreseze daca esti low profile si nu vrei sa gasesti oriunde o mini Turcie. In afara de piscinele pentru copii pe care le au hotelurile, spatiile interioare si exterioare dedicate copiilor, plajele cu nisip (mai mult in Ayia Napa, Larnaca si Limassol, mai putin in Pafos) au si parcuri acvatice in (Water Word Ayia Napa – tematic pe legendele grecesti, Paphos Afrodite) si o gramada de activitati pe care le poti face impreuna cu copiii. In general activitati specifice insulelor: sporturi acvatice, minicoaziere pe mare (cu pescuit inclus, de exemplu), dar si specifice turismului urban, cum e vanatoarea de comori. Am fost foarte incantata de repriza de treasure hunt din Limassol, care sigur poate fi o super distractie de familie (pentru copii peste 6 ani, as zice), pentru ca incurajeaza interactiunea cu localnicii si munca in echipa (family building). Ce ati face daca ar trebui sa aduceti la baza un ou fiert pe care sa-l colectati intr-un oras in care ati calcat de cateva minute, pentru prima oara in viata voastra J?
-> S-a dovedit ca clubbing-ul merge struna si daca mai ai un pic si dai cu capul in 40 de ani, ai un copil pe-acasa, iar media de varsta in club este de maximum 22 de ani. E drept, pe vremea cand bateam eu cluburile frecvent muzica era alta, dar daca scopul este sa te misti orice ar fi poti digera pe termen scurt si-un DJ super energic si niste animatori mandri de ceea ce expun
-> Am gasit cel putin 4 hoteluri family friendly, pe testate: Larnaca: Lordos Beach si Golden Bay Beach , Limassol: Le Meridien si Amathus. Cum pentru noi micul dejun e o masa importanta din zi, calitatea si diversitatea lui sunt pentru mine un criteriu de calificare a locului de cazare. In Le Meridien am mancat foarte bine (nu numai la micul dejun), insa daca ar fi sa ma uit si la alte lucruri, mi-ar fi greu sa aleg intre ultimele doua. Am mancat bine de tot in tavernele lor si ma refer la interminabilele “meze” de carne si de peste (ok, la mine a fost fish meze in ambele cazuri). Imaginati-va vreo 20-24 de feluri de mancare care sosesc pe rand, ca la nunta, timp de vreo 2 ore si sunt asezate in mijlocul mesei (meze=la mijloc), asta ca sa sustina perfect ideea de impartasit, socializare, prietenie
-> In Cipru totul e in ritmul “siga-siga” (slowly slowly), nu doar pentru ca e destinatie de vacanta, ci pentru ca localnicii sunt programati sa se bucure de timpul lor liber, sa nu faca lucrurile in goana si sa impartaseasca cat mai mult. Sa nu va mirati daca miercuri seara locurile de iesit sunt pline, pentru ca miercuri mai tot Ciprul munceste pana la 2 dupa-amiaza, apoi se odihneste, pentru ca seara sa iasa in oras in familie si cu prietenii. Asta fara sa socotim si orele zilnice de siesta…
-> Criza e o chestie care vine si trece. Fiind o tara mica, Ciprul are dezavantajul ca a simtit puternic lovitura crizei, dar in acelasi timp avantajul ca se poate reface repede. In timp ce in Grecia creste numarul sinuciderilor, cipriotii continua sa frecventeze tavernele si cluburile, sa-si trimita copiii la studii in strainatate si sa acceseze fonduri europene pentru a-si mai construi niste marine
-> Mi s-a reconfirmat cat de prietenosi si de ospitalieri sunt oamenii astia. Fara exagerare, le au pe ambele in ADN
-> M-am bucurat sa aud, ca si acum 10 ani, vorbe frumoase despre romani, pe care-I gasesti mai peste tot in turism (hoteluri, restaurante) si care sunt foarte apreciati, asa cum nu se intampla in multe destinatii apropiate din Europa. Sunt a doua comunitate din Cipru dupa cea rusa si formeaza multe familii mixte
Povestind cu prietenii despre Cipru, am auzit ca: “Cipru e doar o alta insula, identica cu insulele grecesti”, “Cipru e scump, e identic cu Grecia dar mai scump”. Am ajuns de-a lungul timpului in diferite insule grecesti (Creta, Zakynthos, Corfu, Santorini) + Halkidiki + Grecia continentala (de vreo 7 ori in total) si-mi place mult Grecia, e destinatia unde m-as intoarce oricand cu familia. Dar Ciprul e altceva, dragilor. Bine ar fi sa nu cadeti in pacatul de a-l asimila Greciei. E ca si cand ar spune cineva despre noi ca suntem identici cu ungurii sau cu sarbii L. Pentru cine nu judeca superficial o destinatie, fiecare dintre ele are identitatea ei. Ok, ambele saluta cu kalimera si kalispera si mananca tzatziki, insa Grecia nu are o capitala taiata in doua de o linie verde, care a marcat destine si nici n-a fost colonizata de britanici. In timp ce Grecia vorbeste de legende si te invita sa “live your myth”, Cipru transmite emotie, vrea sa se aseze direct in inima ta: “Cyprus in your heart”.
P.S. Remus Visan, numarul 1 din Paravion merge de 3 ani cu sotia lui Alina si cu cei doi copii (de 4 si 6 ani) in Cipru si sunt cu totii profund atasati de aceasta insula. Iata inca un reper ca destinatia are identitatea ei si e potrivita pentru familiile cu copii.
Extra info: Extra info: #filieracipriota a fost o conspiratie Paravion cu Knossos Travel, Biroul de Promovare a Turismului in Cipru si Biroul de Promovare a Turismului in regiunea Larnaca
