Toți părinții știu ce înseamnă o criză de furie și cred că toți părinții știu că atunci când copilul lovește și are în același timp o criză de furie primul sentiment este că ȘI EI au dreptul din când în când la o criză de furie și că au nevoie de una pentru a se liniști și pentru a lăsa în spate sentimentele negative.
A rămâne calm și “pe poziții” pare de multe ori o utopie. Durerea, atât cea fizică, cât și sentimentul că cel pe care-l iubești cel mai mult din lume te-a lovit, este una impulsivă și în primele secunde ești blocat.
Ce ar trebui să faci atunci când copilul lovește? Fix în acel moment nimic. Orice acțiune ai lua chiar în acel moment nu ar fi una care aduce beneficii nici pentru tine și nici pentru copil și ai ajunge într-un cerc vicios unde copilul lovește și tu îl blochezi, cu ajutorul forței fizice, pentru a se opri. Asta nu înseamnă că nu există soluții și că puterea nu este la tine, dar răspunsul corect nu este legat de folosirea puterii fizice.
Copiii învață să-și controleze emoțiile atunci când părinții:
1. Acceptă toate sentimentele lor,
2. Setează limite clare ale acțiunilor sale,
3. Își controlează emoțiile,
Mai pe scurt, copiii lovesc atunci când sunt supărați și au de a face cu prea multe emoții pe care nu le pot exterioriza și pe care nici nu le mai pot controla. În locul unui ton ridicat sau, și mai rău, forța fizică, o soluție mult mai benefică ar fi ca părintele să-i explice celui mic că este rănit, se va duce în altă cameră spunând că are nevoie de câteva minute pentru a se liniști. După cele câteva minute în care părintele se liniștește, copilul are nevoie de explicații legate de supărarea care l-a îndemnat să lovească, așadar cea mai bună soluție este o conversație prin care adultul înțelege ce l-a îndemnat pe copil să reacționeze așa, iar cel mic află care sunt motivele pentru care s-a ajuns la această situație și înțelege că părintele său a empatizat cu el și că știe prin ce trece.
Pentru un exemplu concret dați click pe ahaparenting.com.
Sursă foto: SAM Nasim/ Flickr.com.
