Am facut mii de poze, ba chiar zeci de mii si intotdeauna mi-a placut ideea ca personajul principal sa fie bine focusat, iar fundalul sa fie nefocusat (sau “bokeh”, cum il mai denumesc fotografii)
Bineinteles ca pana nu am ajuns la cursurile de fotografie chestia asta mi-a iesit numai la noroc, caci habar nu aveam ca poate fi facuta si intentionat.
In ziua de azi este arma mea preferata si ma doare sufletul daca din lipsa luminii trebuie sa o sacrific cumva.
Daca ISO-ul si Shutter Speed-ul depind de aparat, F stop-ul este strict o caracteristica a obiectivului folosit.
Preferatul meu este obiectivul fix de 50mm, cu care daca vreau sa fac zoom-in sau zoom-out trebuie sa-mi folosesc picioarele si sa ma apropii sau sa ma departez de subiect. Obiectvul pe care il am eu poate ajunge la f 1.4.
Ce inseamna asta? La f 1.4 doar varful nasului copilului o sa fie bine focusat, ochii incep sa fie defocusati, urechile ca in ceata, iar ce se afla in spatele copilului se pierde intr-un joc de lumini si culori, fara forma.
“Adancimea campului”, sau “Depth of Field” depinde de valoarea pe care i-o setez eu, prin “f stop”, dar si de distanta pe care o am fata de subiect. Cu aceeasi valoare f 2.8 pot sa am nasul, ochii si inceputul urechilor focusate, sau, daca sunt foarte aproape de subiect pot avea doar varful nasului focusat. Mai depinde si de cat de aproape se afla personajul de zidul de caramida din spatele lui. Daca copilul este foarte aproape de zid, atunci cu f 6 pot avea si copilul si zidul focusati. Atunci cand copilul se afla la 2-3metri in fata zidului, atunci cu acelasi f 6 o sa am doar copilul in focus, dar caramida din zid o sa-si piarda din duritate, devenind neclara, nefocusata.
Pentru a putea explica mai bine “adancimea campului”, trebuie sa ignorati faptul ca poza este bidimensionala si sa va ganditi la subiectul pozat, care este tridimensional. Imaginati-va poza unei familii aflate in sir indian, unde copilul este cel mai aproape de aparat, mama in spatele lui, iar tatal si mai in spate. De adancimea campului depinde cati din membri familiei vor iesi bine focusati. La o adancime mica (f stop de valori mici), vom avea doar copilul bine focusat, cand crestem putin f stop-ul va intra si mama in focus, iar cand il dam spre maxim, se va vedea si tatal clar, mandru si fericit.
In fotografia de portet se recomanda f 1.4 – f 2.8 – f 4 – f 8.
In fotografia de natura, sau arhitecturala, unde toate elementele trebuie sa fie bine focusate, clare, de la floarea din fata aparatului pana la muntele din fundal, se recomanda f 16 – f 24.
De ce imi place mie F stop-ul atat de mult? Pentru ca imi da libertatea sa ma focusez pe detalii si sa subliniez un personaj sau un element.
In poza cu Serban si Catinca, el este personajul principal, caci tocmai isi castigase independenta invatand sa mearga singur. Pentru a face clar acest lucru, Catinca este nefocusata, iar restul lucrurilor din spatele lor sunt bokeh. Imi place relatia dintre ei doi si cum il pupa ea cu patos, dar am vrut sa subliniez bucuria de pe fata lui, mandria ca poate sa mearga singur!
Poza cu Serban singur am facut-o la noi in pat, printre cearceafuri si perne, in timp ce el se juca. Am vrut sa pun accent pe ochii lui albastrii si folosind f 2.8 am reusit sa fac focus doar pe ochi, nu si pe pernele si tablia patului, din fundal.
Sa tineti minte: daca faceti poze unui om, focus-ul se face intotdeauna pe ochi! Dar bineinteles ca orice regula are farmec doar daca o inveti bine si apoi stii si cand merita sa o incalci.
