Ați privit vreodată fața unui copil care are un comportament agresiv, greu de tolerat? Arată ca și cum ar fi plină de ură, furie, ca și cum sufletul lui ar fi lipsit de orice formă de tandrețe și bunătate. Mai mult, arată ca și cum nu-i e frică de nimic și că nimic nu l-ar atinge. Ironia este însă, că acest copil e foarte speriat. Pentru că emoția care stă la baza agresivității este frica.
Dar de ce îi este frică unui copil care mușcă sau lovește sau trântește lucruri sau trage pisica de coadă? Și de ce reacționează așa?
Fricile copiilor pot avea multe forme: unele pot veni din perioada de bebelușie când, fie a avut o naștere grea, fie a fost spitalizat, fie a suferit o frică de separare de părinți când persoana de atașament a fost plecată de lângă copil o perioadă mai lungă. Frica de a nu mai fi iubit când apare al doilea frățior, teama ca prietenii de la școală nu îl plac, teama că nu e primul la concursul de înot. Frica de întuneric, de monștri, frica de moarte. Toate aceste frici se adună într-un săculeț secret care îl apasă zi de zi pe copil și nu îi dă pace până nu le scoate.
Acesta e săculețul cu frici de care copilul nu e conștient…dar de unde comportamentul agresiv? Știți că toate mamiferele în momentul în care percep un pericol au trei reacții care se numesc “fight, flight sau freeze”. Adică se luptă, fug sau “îngheață” – se prefac morți ca să scape de pericol. Și noi oamenii suntem niște mamifere, deci avem aceleași reacții. Iar copiii, al căror creieraș nu s-a dezvoltat destul, nu își pot controla aceste reacții (nu putem nici noi părinâii, dar să le mai cerem lor). Așadar, reacția de “luptă”, de agresivitate a copilului este comportamentul lui la perceperea fricii.
Aș vrea să povestesc o istorioară cu băiețelul meu Yuri, care are 6 ani. Când a început grădinița, pentru că încă mai avea dificultăți în a se separa de noi, duminica începea să se comporte ciudat. Știa că luni va merge iar la grădiniță. Adulmeca “pericolul” de a se despărți iar de noi și simțea frica. Reacția lui personală era aceea de “fight” la propriu: voia să trântească lucruri prin casă dacă nu primea ce voia, să o lovească pe surioara lui sau chiar pe mine. Ne-am speriat inițial, însă observând comportamentul lui de-a lungul unei perioade, am văzut că ori de câte ori îi era frică de ceva, Yuri voia să se lupte.
Pentru că noi ca părinți am avut mult de furcă cu agresivitatea și pentru că am văzut că sunt multi părinți și cadre didactice care se confruntă cu ea, mi-am propus să dezvolt un workshop pe tema agresivității. În acest workshop povestesc despre cauzele și manifestările agresivității, încurajez părinții și cadrele didactice să se conecteze cu copiii care se comportă dificil. Fiindcă ei au nevoie de conectare și iubire nu de pedepse, recompense sau amenințări. Așa-i că ați văzut că ele nu funcționează?
Voi împărtăși cu voi instrumentele pe care mi le-am însușit în cadrul studiului și muncii mele în domeniul parentingului, instrumente care au dat roade în cadrul multor familii cu care am lucrat, inclusiv în cadul familiei mele. Și mai e ceva tare tare important: agresivitatea copilului produce o reacție în părinte. E ca un dans în care fiecare partener face câte un pas. În timpul workshopului vom povesti și ce putem face noi ca părinți, pentru a ne ajuta pe noi înșine, astfel încât să fim capabili să ne ajutăm copiii să își depășească comportamentul agresiv.
Program: Workshop Agresivitatea copiilor
Când? Seara: Marți – 19 februarie, 18.30 – 21.30 și Dimineața: Joi – 28 februarie, 10.00 – 13.00
Unde? Sediul Naște cum simți, Str. Episcop Chesarie nr. 6
Cât? 90 RON
