Uite cum timpul a trecut si fiul meu a ajuns la varsta potrivita pentru a merge la teatru. M-am hotarat sa il las a mearga cu gradinita la Teatrul Tandarica, dar am fost sfatuit de educatoare sa il insotesc, pentru ca prima oara de obicei este mai dificil pentru el . Sala mare, intuneric, multi copii si multa galagie ca sa nu mai vorbim de personajele de pe scena. Toate acestea pot speria copilul, daca cineva cunoscut nu este langa el. M-am gandit foarte bine la aceste aspecte si chiar am dorit ca prima piesa sa fie ceva fara zmei, monstri sau mai stiu eu ce lup care mananca o fetita sau 2 purcelusi. Poate ca exagerez, dar pentru un copil de 3 ani, astfel de mesaje pot capata alte conotatii, avand in vedere volumul si varietatea informatiilor pe care le percepe de la mediul inconjurator. Intamplarea a facut ca la Tandarica in ziua cu pricina sa se joace Pinocchio, in regia lui Cristian Pepino, iar eu cunoscand povestea, am decis ca nu are de ce sa-l sperie, ba mai mult am considerat ca piesa este educativa.
Ajuns la teatru, am luat loc in sala, iar dupa o intarziere de zece minute luminile s-au stins si spectacolul a inceput. Piesa nu avea cine stie ce décor, exceptand un ecran pe care erau proiectate animatii, in special peisaje ( piatete, case, o fantana, un restaurant etc ). Copilul era linistit ca majoritatea copiilor din sala si asta a contat enorm pentru mine. Problema a inceput insa, in momentul in care am realizat ca piesa Pinocchio de la Teatrul Tandarica, nu seamana cu povestea pe care o stiu eu din copilarie.
Am fost socat sa aud in repetate randuri, replici de genul “taci din gura greiere batran si prost”, “ba tu esti prost”, “ba tu esti prost”, “Nu tu prostule” ,“ Sa ii dam in cap sa ii luam banii”, “ sa il omoram si sa il luam banii”, “sa il atarnam cu capul in jos pana moare, daca nu ne spune unde sunt banii”, “Gepeto si-a vandut haina sa ca sa iti cumpere abecedar, pentru ca nu are bani, ca i-a inghetat punctul de pensie “ etc, etc,etc.
De multe ori replicile de mai sus erau insotite de scene violente, in care de exemplu, Pinocchio lovea in cap un greiere cu un ciocan sau topor. O alta scena care ne-a lasat pe toti ca la dentist, a fost cea in care Pionocchio a fost dus intr-un cimitir ( proiectat in detaliu pe ecranul din spate) pentru a fi jefuit si atarnat cu capul in jos intr-un copac.
Am asteptat cu sufletul la gura sfarsitul piesei, pentru ca bietul meu copil repeta intruna ca nu ii place si sincer, nu era singurul care se manifesta astfel. Majoritatea spectatorilor, mari sau mici, nu erau nici ei foarte incantati de ceea ce se petrecea pe scena si nici de felul in care era transmis mesajul.
Ajuns acasa am intrat pe site-ul Teatrului Tandarica, sa vad cine este geniul care a pus in scena piesa si mai ales, daca sunt ceva mentiuni cu privire la varsta obligatorie a spectatorilor. Piesa este pusa in scena de Cristian Pepino, iar dumnealui este de parere ca un copil peste 3 ani, poate digera fara probleme operele sale. Din pacate, pe site-ul Teatrului Tandarica nu se pot lasa comentarii, asa ca am apelat la UrbanKid.ro, pentru a incerca sa previn si alti parinti, care pot considera ca mersul la teatru este mereu o surpriza placuta pentru copii lor.
Tu ai vazut piesa asta? Cum ti s-a parut? Ai avut vreo experienta similara (la aceeasi piesa sau altele) cu cea relatata mai sus? Vrem neaparat sa stim despre ea!
