Ok, nu vrei să plecăm acum din parc, dar trebuie să ajung acasă pentru a pregăti cina. Mai stăm 20 de minute, dar asta înseamnă că mă vei ajuta să pregătesc cina, tu pui masa, ok? – este negociere? Desigur. Există limite? Evident. Toată lumea primește ce dorește? Da.
Se poate spune pe bună dreptate că este vorba despre o situație în care toată lumea câștigă și nu se întâmplă asta prin rugăminți lungi sau plânsete, pentru că trebuie să învețe că argumentele bune fac toată treaba de fiecare dată. Partea mai complicată este că situația trebuie să fie clară de ambele părți, dacă tu ca părinte i-ai înțeles nevoile și el ca și copil trebuie să știe că atunci când va ajunge acasă va trebui să te ajute, pentru că a promis asta și noi ne ținem de promisiunile făcute.
Poate să te scoată din minți câteodată? Stresul acumulat plus multe task-uri pe care le ai deja pe listă pot să conducă la o lipsă a negocierii, dar cei mici vor înțelege atunci când este cazul. Dacă de cele mai multe ori sunteți deschiși la variante oferite de ei, nu se supără nimeni dacă o dată nu se poate să faceți un anume lucru nu?
Presupune multă muncă? Da, din partea tuturor! Dar rezultatele sunt minunate pentru toată lumea implicată.
Voi negociați cu cei mici?
Citiți mai multe pe ahaparenting.com.
Sursă foto: woodleywonderworks/ Flickr.com.
