Ma tot gandeam ce sa scriu despre rivalitatea intre frati…Sunt asa de multe, nu stiu de unde sa incep…
Sa incep cu sentimentul de vina pe care l-am simtit uneori in timpul sarcinii cu Anna… Ca daca Yuri o sa se simta parasit si nu o sa mai am timp doar pentru el? Tin minte ca exact cu o seara inainte sa o nasc pe Anna, urcam scarile si simteam doua emotii contradictorii in acelasi timp: ce bine ca mai e un pic si vine Anna, pe de o parte si vai, ce bine ar fi sa mai stea macar un pic in burtica, ca sa mai am timp cu Yuri, pe de cealalta parte.
Si cum mi-am jurat ca nu o sa il defavorizez niciodata pe Yuri si ca o sa ii inteleg toata gelozia si amaraciunea…Pana s-a nascut Anna, o fetita minunata si frumoasa si perfecta! Si Yuri a devenit gelos si a inceput sa caute momente in care sa o atace pe Anna. Si dintr-o data Yuri de 1 an si 10 luni nu mai era puiul ala minunat si bun pentru mine, ci se transformase intr-o vulpe vicleana. Si m-am speriat de sentimentele astea ciudate pe care incepeam sa le am, vedeam cum reprosurile il faceau pe Yuri sa se simta si mai nesigur pe dragostea noastra. Nu mai zic de cum eram noi, parintii: disperati, vinovati, coplesiti de toate…
Aletha Solter mi-a zis ca jocurile de regresie ale lui Yuri sunt terapia pe care si-o face singur pentru toata tristetea ca a pierdut un pic din mine si tot ce trebuie sa fac este sa intru in jocul lui. Nu suportam cum Yuri voia sa redevina bebelus si facea sunetele specifice bebelusului, pentru ca in ochii mei el era deja mare la 2-3-4 ani!!! Si asa, am inceput sa il port in brate, sa il tratez ca pe bebelus, ori de cate ori imi cerea. Cel mai tare m-au topit povestile lui. Cand avea 4 ani, iar Anna 2 ani, Yuri mi-a propus urmatorul joc:
Mami, hai sa ne jucam ceva. Tu esti regina pisicilor si eu sunt o pisicuta mica de 0 zile si tu ma gaseai parasita si ma intrebai “Unde e mama ta?”
Vaaaai, ia uite ce pisicuta mica si necajita am gasit aici..ce micuta si neajutorata e. Unde e mama ta, pisicuta mica?
Mama mea a murit acum doi ani!
Vai, si tu esti singurica, pisica mica? il intrebam eu.
Da. Si mi-e frig la blanita. Si fetita aia rea de acolo (aratand-o pe Anna) ma trage toata ziua de codita si ma face sa sufar.
Offff, mititica de tine…Vrei sa fiu eu mama ta? Sa te adopt eu?
Daaaa! zicea Yuri fericit si sarindu-mi in brate.
Si asa imi spunea el in jocul lui de regresie cum mama aia care era doar a lui a murit cand s-a nascut Anna, ca el sufera si ca in lipsa acelei mame, e ok si mama asta de acum.
E unul din jocurile pe care mi le cere frecvent si acum. Si cand il iau de la gradinita scoate sunetele alea de pisica mica…fiindca inca mai are de scos din el din toata despartirea de mama lui, care era doar a lui.
Dar…Yuri si Anna sunt nedespartiti. Se iubesc nespus, desi se cearta adeseori. Se inghiontesc, dar se si respecta. Yuri ii face Annei codita. Anna zice ca Yuri e cel mai puternic din lume. Yuri zice ca o admira pe Anna pentru cat de usor isi face prieteni.
Si incurajata de faptul ca in 70% din situatii ne iese, m-am gandit sa le povestesc si altor parinti calea asta atat de faina de a ne ajuta copiii, de a le intelege sentimentele de rivalitate. Fiindca sunt situatii gen:
- “Pe cine iubesti cel mai mult dintre noi trei?”
- “Mami, Kim e taaaare urata! Cum ai putut sa faci o fetita asa de urata? Eu sunt muuuuult mai frumoasa” – zisa de Anna
- “Tu esti mica si nu o sa poti niciodata sa faci ce fac eu!”
care pe mine ma depaseau si inca imi e greu cu ele. Cum sa fac ca cel mic sa se simta puternic? Ca atunci Kim sa nu se simta urata? Ca Anna sa nu se indoiasca de frumusetea ei? Ca Yuri sa nu uite cat de mult il iubesc?
Pentru situatiile astea am conceput cursul de Rivalitati intre frati care se desfasoara pe parcursul a 4 sesiuni de cate 3 ore, pretul fiind 350 RON. Cursul combina intelegerea emotiilor fratilor, cu jocul si cu discutarea subiectelor gen: ii motivam pe frati daca ii comparam intre ei, mitul egalitatii fratilor, cum sa ii ajutam sa isi solutioneze singuri conflictele si multe altele.
Mai multe informatii despre ce inseamna Playful Parenting si despre cursul de Joc si Emotii puteti gasi pe blogul Otiliei Mantelers!
Foto credit: Fotografii de Familie
