Se spune că fericirea este jucăria copiilor. Poate să fie adevărat, oricum ai interpreta, dar ce anume îi face pe copii veseli? Adică ce formă ia jucăria asta? Desigur, lista începe cu părinţii, jucăriile propriu-zise, mâncarea şi o păturică specială sau un animăluţ de pluş. Psihologii ar preciza aici felul în care sunt îndrumaţi, regulile, provocările şi dragostea necondiţionată. Toate cele menţionate sunt cât se poate de adevărate, dar eu aş pune pariu că mersul la şcoala contribuie, de asemenea, la starea de bine a copilului.
Presupun că acum râzi de mine sau te gândeşti la poveşti de genul: experienţele mersului la şcoală prin zăpadă, dar dacă te gândeşti ceva mai mult la acea perioadă, chiar primele clase, ai putea să îţi aminteşti o stare de fericire. Poate nu în sensul că ai fi putut să te joci afară în loc să stai în bancă, dar sunt multe alte motive care fac din programul de şcoală o sursă de fericire pentru oricine.
În primul rând, şcoala nu e teritoriul părinţilor. În timp ce mama şi tata fac regulile acasă, la şcoală copiii controlează într-o anumită măsură ce se întâmplă. Da, ştiu, învăţătorul te pune la colţ dacă nu ai făcut tema, dar acolo micii oameni au posibilitatea să fie altcineva decât proiecţia modelului părinţilor. Îşi pot crea propria personalitate pe care să o arate colegilor sau învăţătorului. Şi dacă nu ştiu încă cine sunt, şcoala e locul în care începe acest proces.
Apoi, şcoala este locul cunoştinţelor. Acestea dăruiesc copiilor câteva lucruri. Le construieşte în imaginaţie lumea din jurul lor, astfel copiii petrec o mare parte din copilărie zburdând ici şi colo, de fapt, cam peste tot în lume. Îi introduce în spaţii, medii pe care nici nu şi le puteau închipui. Îi învaţă chiar şi locul pe care îl deţin pe lume, în toate sensurile posibile. Cunoaşterea lucrează pentru a-i ajuta să se formeze în ceea ce îşi doresc să ajungă şi chiar să-şi dea seama de ce anume vor să facă în viaţă.
Citeste tot articolul aici : Happiness and School
Sursa foto : Pink Sherbet Photography / Flickr.com
