Dar copiii voștri ce citesc? Sau se joacă toată ziua cât sunt în vacanță? Răsfoiesc și alte cărți în afară de cele pentru școală? Păi să facă bine să da, că e foarte important. Creați-le un obicei de pe acum, nu vă bazați pe faptul că o să citească din proprie inițiativă atunci când o să fie mare, pentru că obiceiurile copilăriei se păstrează. Dacă pierde vremea la calculator și pe afară cât e mic, la fel o să facă și la 18 ani. Și la 30. Și la 50. Ați prins ideea.

Nu trebuie să îl forțați sau să îi dați pedeapsă să citească 10 pagini pe zi. Cititul trebuie să fie ceva plăcut și cea mai bună metodă e să îl inspirați să devină interesat de asta. E foarte important exemplul pe care îl dau părinții. Va știi că e o activitate normală dacă vă vede pe voi cu câte o carte în brațe în fiecare zi și dacă aveți o bibliotecă de unde poate alege ce îl interesează. Puteți să îi cumpărați câteva cărți, sunt o grămadă de genuri, stiluri, teme pentru toate vârstele. Apoi întrebați-l cum i s-a părut, ce i-a plăcut, ce personaje i-au atras atenția. Trebuie să simtă că literatură e un subiect interesant și să fie atent la ce se întămplă.

Dacă e încă mic și nu știe să citească, mai degrabă citiți-i poveștile decât să i le ziceți din memorie. O să se obișnuiască cu ideea că toate întâmplările alea fantastice vin din cărți și dacă vrea să afle mai multe va trebui să le citească și el când o să mai crească.

SuntPărinte.ro a lansat campania “Ce carte citește copilul în luna august?” și recomandă titluri potrivite pentru fiecare vârstă. Iar prin blogosferă circulă o leapșa, “Cum îl motivezi pe copil să citească?“. Răspundeți și voi sau inspirați-vă din ce zic ceilalți părinți. Orice, numai să impulsionăm picii să deschidă cărți. Și nu doar ca să se uite pe poze, ci chiar să vadă despre ce e vorba până la ultima pagină.

Sursă foto: homo_sapiens / Flickr

Articole similare

• 
  Banii pică din cer?
• 
  Cât e ceasul, împărate?

Pentru mulți oameni, banii sunt subiect tabu. Întotdeauna se evită discuțiile despre ei și dacă nu ne permitem o excursie în care suntem invitați, vom spune că avem treabă în weekendul ăla. Dacă pentru adulți e greu de vorbit despre finanțe, pentru copii închipuiți-vă că e o noțiune total abstractă.

Țin minte că în clasa a doua am vrut neapărat o carte cu coperta albă, deși aveam deja acasă una care conținea povestirile de care aveam nevoie la școală. Dar cea de acasă avea coperta maro, nu era frumoasă. Și bieții părinți nu au scăpat de mine până nu mi-au cumpărat-o. E normal să se întample așa? Nu, deloc. Dar cum să îi explici ce e normal unui copil care strigă 5 minute că vrea o jucăria de 100 de ron?

În mintea copiilor, toate bunurile sunt la comun și fiecare om ia de acolo când are nevoie. Copiii nu înteleg de unde vin banii și că trebuie să îi gestionezi eficient, altfel rămâi fără ei. Cei mici au mereu la îndemână jucării, haine, cărți și li se pare normal să le aibă. Nu știu că lucrurile alea au fost cumpărate cu bani. Bani pentru care trebuie să mergi zilnic la lucru.

Acum îti dai seama cât de complicat e. De unde începi explicațiile? Cum să îl înveți mai ușor să fie responsabil, prin ce jocuri? Cum să perceapă valoarea obiectelor?

Scrie în varianta completa a Ghidului Banilor de pe SuntParinte.ro și în plus, afli problemele specifice fiecărei vârste, sfaturi despre cum să cheltuiască mai puțin și multe alte informații utile. Mai jos, puteți să vedeți un demo al ghidului:

Sursă foto: GoodNCrazy / Flickr

Articole similare

• 
  Cât e ceasul, împărate?
• 
  Dacă micuţul tău este timid…

De multe ori când un copil e trist, părintele o să îi spună “Hai te rog, nu mai fi supărat!” Cum să nu mai fie supărat?! Dacă copilul are motive, cum adică să se schimbe?!

Pentru copii, e ceva total nou, ei nu știu ce pot simți și de ce apar unele schimbări fizice, ca bătăile rapide ale inimii când le e frică. Nu știu cum să se comporte și de multe ori se ascund. Le e teamă pentru că nu au văzut pe nimeni în familie manifestându-se cum simt ei. Dacă trec prin sentimentul ăsta de câteva ori, se creează un teren propice pentru un caracter interiorizat și retras.

În primul rând, trebuie să identifice sentimentul. Dacă vezi ca nu îl găsește, poți să îi pui întrebări referitoare la modul în care vrea să se exteriorizeze: să țipe, să plângă, să fie ținut în brațe. O alta soluție e desenul. Rareori oamenii se pot ascunde când desenează. Așa că trebuie să privești atent foaia micuțului și îți poți da seama cum se simte. Apoi îl poți ajuta să transpună în acțiuni ce e în sufletul lui.

Dacă e furios, nu contează că e pe părinți sau pe educatoare, lasă-l să exprime asta. Poți să afli ce-a pățit atunci când e liniștit. Dar la liniște nu trebuie să ajungă prin distragerea atenției de la problemă, ci prin manifestare liberă. La furie, organismul se pregătește să atace, să se bată. Spune-i să lovească o pernă cu o bâtă, mănuși de box sau chiar cu mâinile goale. Dacă tu ești sursa furiei, e posibil să îți spună câteva cuvinte urâte, pentru că empatia nu e foarte dezvoltată la vârste mici. Dacă în momentul ăsta te superi pe el și îl pedepsești sau pleci din cameră, o să creadă că e rău să se exprime și nu o să o mai facă. Nu e motiv de supărare, trebuie să accepți și tu ce simte și să încerci să îl întelegi.

E bine să glumești în situațiile pe care piticul le consideră grave, dar ai grijă să nu faci poante pe seama lui. Încearcă să-ti amintești dacă ai trecut printr-o situație asemănătoare și povestește-o. O să îi fie mai bine văzând că e ceva normal și tu ai trecut prin asta. Și uite că acum râzi de momentul ăla care te-a speriat în vremea copilăriei. Ia-l în serios, chiar dacă ție ți se pare măruntă problema lui.

Și aici, cea mai bună metodă de învățare este exemplul. Orice simți, poți să “traduci” într-un limbaj inteligibil pentru cel mic. Nu-i spune niciodata că o să îi zici când o să fii mare. O să creadă că nu ai încredere în el și exact la fel o să se poarte cu tine când o să fie mare.

Sursă foto: catlovers / Flickr

Articole similare

• 
  Cât e ceasul, împărate?
• 
  Cum să-l faci pe micuţ să accepte refuzul

Ce poate să facă cel mic toată vara? Da, ok, se joacă, se distrează, dar până la urmă, e destul timp încât să și învețe ceva la o scoală de vară.

B.Smart ține cursuri de engleză și următoarea serie începe pe 16 august și ține până pe 8 septembrie. Sunt 3 ședințe pe săptămână, fiecare durează 2 ore. Și când le va termina, va fi așa mândru că a învățat, încat va vorbi în engleză și când își cumpără ciocolată!

Cursurile sunt împărțite pe mai multe niveluri, în funcție de vârsta și cunoștințe:

• Ready for Adventure (4-6 ani) – nivel incepatori si elementar
• English for Fun I (clasa I si II)
• English for Fun II (clasa III-IV)
• Discover the World (clasa a V-VI)
• Teens for English (clasa VII-VIII)

Prețul este de 360 ron, din care 100 trebuie plătiți la înscriere. Apropo, înscrierile se fac până la 15 august la unul din sediile lor. Au și cursuri pe termen lung de engleză, franceză și germană, pentru cei care nu vor să învețe intensiv și vara. Și aici sunt mai multe grupe: pentru începători, elementar și mediu. Se studiază câte 2 ședințe de 2 ore pe săptămână. Pot veni copii preșcolari și cei din clasele I-VII.

Oare ce-ar răspunde copilul la întrebarea din titlu peste o lună:
- How do you do?
- I am sorry, I don’t have time to chat. I have to learn Adverb Clauses Expressing Opposition and Adjective Placement. So I’ll talk to you in 10 minutes.

Sursă foto: MC Quinn / Flickr

Articole similare

• 
  7 zile interesante, 7 feluri de distracție
• 
  Artă! Artă dramatică!
• 
  Dacă micuţul tău este timid…

Ca să poți să îți gestionezi timpul, trebuie să îl înțelegi. Iar copiii până în 7 ani nu prea știu ce înseamnă. Nu contează ce zi e, cât e ceasul, când vine sâmbata în care merg la munte. Le e greu să accepte repetivitatea orelor, a zilelor săptămânii și a lunilor. Tocmai d-asta dacă îi zici “dimineata învățăm, la prânz ne jucam” nu o să perceapă diferența și o să se joace chiar de acum.

Ca să aibă un reper, explică-i timpul raportându-te la activități de-ale lui de care își poate aminti cu ușurință. De exemplu, desene animate. Dacă te roagă să mai stați afară la joacă, spune-i că mai stați cât durează un episod din Pocoyo, adica 7 minute.

Cel mai simplu mod de a învăța e prin joc. Cântecele, poezii, ghicitori, ceva care să i se pară amuzant. Apoi o să cânte toată ziua prin casă “De la unu-ncepi s-aduni/Prima zi se cheamă luni”. Un calendar colorat, cu personaje caraghioase o să îi atragă atenția și o să înceapă el să cerceteze ce-i cu ele.

Când crește și merge la școală, o să fie mai simplu, pentru că acolo are un orar care se repetă în fiecare săptămână. O să îi fie de folos și duratele orelor de curs. 50 de minute trebuie să stea cuminte și să fie atent și 10 este liber să alerge.

Sunt multe etape de învățare, pentru că timpul este o noțiune complexă. Însă partea proastă e că eforturile tale sunt zadarnice dacă lui îi spui să fie organizat, dar în timpul ăsta te vede pe tine mereu pe fugă, legându-ți șireturile în lift, machiându-te în oglinda mașinii și ronțăind o brioșă în timp ce conduci. Dacă planificarea nu e punctul tău forte, nu-i nimic, înveți și tu în același timp

Mai jos este varianta demo a ghidului “Timpul și copilul tău”, iar pe SuntParinte.ro, găsești forma completă în care sunt o mulțime de sfaturi, jocuri, cântece, metode de învățare și explicații.

Sursă foto: Robbert van der Steeg / Flickr

Articole similare

• 
  Banii pică din cer?
• 
  Vine vine primavaraaa!

E plictisitor să înveți doar la școală, citind manuale și făcând teme. Bine că există și alte variante. Cum ar fi Edulier, un program de o săptămână în perioada 26 iulie – 1 august, în care copiii creează, explorează și se joacă. Este pentru cei cu vârste între 5 și 14 ani și am auzit că o să fie mulți, mulți participanți. În jur de 300, cu tot cu părinți. O clasă cam mare pentru o școală, noroc că are loc în Corbeanca, lângă București.

Ce se face în cele 7 zile? Ce nu se face e mai simplu de zis! Păi se învată de toate, după cum urmează:

Ziua 1, Luni 26 iulie 2010: Ziua invențiilor
- Atelier de invenții nepericuloase

Ziua 2, Marti 27 iulie 2010: Ziua verde
- Viața în sălbaticie
- Exploratorii pădurii
- Activitatea Microodisea
Deplasarea se va face cu bicicletele

Ziua 3, Miercuri 28 iulie: Ziua de hârtie
- Crearea un origami uriaș din hârtie de ziar
- Atelier de kirigami

Ziua 4, Joi 29 iulie 2010: Ziua de fotografie
- Atelier de fotojurnalism & fotografii artistice, expoziție

Ziua 5, Vineri 30 iulie: Ziua campionilor
- Sport
- Secretele unui comentator sportiv
- Campionat de coșuri/de sărit coarda

Ziua 6 și Ziua 7 Sambata 31 iulie și Duminica 1 august 2010: Zile de joacă împreună părinți și copii
- Jocurile copilariei tale
- Jocurile copilariei mele

Fiecare atelier costă 50 ron și frații au reducere de 10%. Aceeași reducere e și pentru cei care merg în fiecare zi.

Sursă foto: DigiSmile STL (aka Rob n Amy C) / Flickr

Articole similare

• 
  Ateliere de creație în parcul Al. I. Cuza
• 
  Artă! Artă dramatică!

Când eram mică credeam că mami m-a luat de la maternitate. Cum am apărut eu direct la maternitate nu mă intrebați, că mintea mea nu bătea așa departe. Așa, deci mă gândeam că acolo e o fabrică de copii și că părinții vin și își aleg cel mai frumos și mai deștept urmaș. Eram atât de sigură de asta, încât mult timp nici măcar n-am întrebat dacă e adevărat. Ei bine, acum s-au mai schimbat mentalitățile și mă bucur că nu mai depinde de imaginația fiecărui copil pentru a-și închipui ce fel de barză l-a lăsat într-un coșuleț la ușă.

Dacă nu te-ai lovit de problema asta încă, nu cumva să speri că scapi. Pentru că piticul cel curios o să îți pună toate întrebările posibile și imposibile. Iar dacă îți trece prin minte să inventezi vreo explicație, nici nu vrei să știi ce reacție o să aibă când o să afle adevărul. Cel mai bine e să-i dai un răspuns sincer, dar adaptat la gândirea lui.

Până la urmă, este un subiect ca oricare altul, nu ai de ce să ascunzi ceva. E ca și cum i-ai ascunde faptul că într-o zi o să poarte 42 la pantofi (bine, dacă ai fetiță, speram să nu ajungă niciodată la mărimea asta). E o parte normală a vieții, iar cum va acționa vizavi de viața sexuală când va fi mare depinde de tine.

Un mod sănatos de a te documenta este să citești cărți pe tema asta. De obicei, acolo sunt informații psihologice, studii, exemple, sfaturi, de toate. Sau mai simplu, un ghid online. SuntPărinte.ro au strâns detalii utile, așa că citește cu atenție. Și apoi să ne spui și nouă cum a reacționat cel mic și câte sute de întrebări a mai pus după

Sursele noastre ne informează că vor urma și alte ghiduri. Stay tuned!

Iată mai jos un demo al sfaturilor referitoare la educația sexuală. Pentru a vedea întregul text va trebui să te loghezi pe SuntPărinte.ro unde poți citi ghidul complet de 76 de pagini.

Sursă foto: woodleywonderworks / Flickr

Articole similare

• 
  Banii pică din cer?
• 
  Cât e ceasul, împărate?
• 
  Doi pui prieteni: bebe si animalutul

Fundația Calea Victoriei organizează un nou curs pentru copiii cu vârste între 5 și 10 ani – cursul de artă dramatică. Cei mici vor fi încurajați să-și descopere și sa-ți cultive personalitatea, vor face exerciții practice care să le dezvolte creativitatea.

Tot ceea ce vor face pe parcursul cursului va fi sub formă de joacă, fiecare va fi liber să rezolve cerințele exercițiilor așa cum dorește. Dacă greșesc, nu vor fi certați sau penalizați, ci învățați să încorporeze greșeala în ceea ce fac.

Obiectivele acestui curs sunt dezinhibarea, dezvoltarea încrederii, descoperirea personal, exprimarea clară a punctului de vedere, dezvoltarea memoriei, etc.

Cursul durează aproximativ o lună și jumătate (vor fi 7 ateliere, unul pe săptămână), începe pe 24 aprilie și costă 250 de lei. Întâlnirile au loc în Verde Café, în fiecare sâmbătă, între orele 11.00 și 13.00.

Înscrierile se fac la contact@victoriei.ro

Sursa foto: royblumenthal /Flickr

Articole similare

• 
  Exersaţi-vă corpul, limba franceză şi imaginaţia!
• 
  Pui, pește și iepure preparate prin tehnica papier-mache
• 
  Cu părinții la psiholog

Momentul alegerii unei grădiniţe pentru copilul tău reprezintă iniţierea unui parteneriat important între şcoală şi familie. Şi ca în cazul oricărui alt parteneriat succesul depinde de o serie de factori care implică un fundament de încredere şi respect reciproc. Odată ce ai ales şcoala şi echipa de oameni care să-ţi fie parteneri în această muncă importantă de a creşte şi educa un copil, pasul următor este al tău şi se referă la a fi activ în a construi o relaţie eficientă cu aceştia.

Trebuie să înţelegi că aşa cum micuţii au nevoie de timp şi experienţă până să se simtă comfortabili în totalitate şi în siguranţă în noua şcoală, părinţii se vor folosi de timp şi de experienţă pentru a atinge acel nivel de încredere „oarbă”. Şi poate că nimic nu e mai decisiv în a stabili o relaţie pozitivă decât comunicarea deschisă şi frecventă între părinţi şi învăţători sau director.

Pentru părinţi este important ca la preocupările şi întrebările care-i frământă să se răspundă prompt şi onest. În acelaşi timp, este normal să cunoşti provocările celor care lucrează cu copiii pe măsură ce aceştia încep să-i cunoască pe toţi cei din clasă. Când aceştia vor percepe că tu vei înţelege şi aprecia munca lor le va fi mult mai uşor să îţi răşpundă deschis şi să-ţi împărtăşească perspectivele şi experienţele cu copilul tău.

Ar mai trebui să te gândeşti că nu e rezonabil să te aştepţi de la echipă să-ţi descrie detaliat experienţa de zi cu zi a copilului tău. Este rezonabil totuşi să te aştepţi să se stabilească întâlniri regulate fie cu directorul fie cu un profesor pentru a discuta în amănunţime despre dezvoltarea copilului şi experienţele lui şcolare. Pe parcursul acestor şedinţe părinte-profesor, ar trebui să ţi se ofere o descriere completă a unei zile obişnuite a micuţului la şcoală şi modul în care acesta progresează comportamental în relaţia cu colegii lui. Care este nivelul lui în dezvoltarea socială, în cea a felului cum vorbeşte sau a limbajului, mişcările lui mai largi sau mai puţin observabile? Există zone în care ar trebui să vă îngrijoraţi într-atât încât să doriţi o consultaţie cu un medic pediatru sau un specialist?

Citeste restul articolului aici: communicating with your preschool

Sursa foto: Vincent / Flickr.com

Articole similare

• 
  Copil, caut grădiniță! – Centrul Springfield

Nu încape îndoială că vorbeşti foarte multe lucruri cu micuţul tău, dar de foarte multe ori ai impresia că vorbele nu sunt auzite. Comunicarea este un proces reciproc, dar tu poţi să urmezi câţiva paşi pentru a fi sigură de o discuţie de succes cu puştiul.

Discuţia – o experienţă pozitivă

Când vorbeşti cu un copil este important să îl priveşti în ochi sau chiar să te cobori la nivelul lui, fizic. În cartea Why Gender Matters, doctorul Leonard Sax observă că fetele preferă o discuţie din poziţia faţă în faţă, pe când băieţii răspund mai bine unei convorbiri umăr lângă umăr (spre exemplu, ca atunci când mergeţi să vă plimbaţi). Acordă atenţie modului în care copilul îţi răspunde când vorbiţi şi notează-ţi în minte cam ce strategii stârnesc un răspuns bun. De asemenea, trebuie să cunoşti cu siguranţă ce sentimente are micuţul atunci când îi vorbeşti. Repetă ceea ce auzi de la el pentru ca să ştie că încerci să înţelegi. Foloseşte-te de sintagme precum atunci când tu.. am simţit/crezut că… din cauză/datorită pentru ca el să vadă care îţi sunt părerile şi motivul acestora.

Nu-ţi fie frică să spui nu

Deşi din afară sună ca un distrugător de discuţie, copiii trebuie să audă nu atunci când situaţia te îndreptăţeşte. În cartea No: Why Kids–of All Ages–Need to Hear It and Ways Parents Can Say It, David Walsh scrie că Nu construieşte baza unei auto-discipline, respect pentru sine şi pentru ceilalţi, integritate, perseverenţă şi o gamă întreagă de alte caracteristici pozitive care conduc către o viaţă fericită şi productivă. Nu te chinui să devii cel mai bun prieten al copilului tău şi să uiţi astfel să fixezi nişte limite. Copiii au nevoie de reguli care vor dezvolta încrederea care va fi baza unor conversaţii cât mai însemnate cu micuţul tău.

Citeste restul articolului aici: talking to our children

Sursa foto: Mel B / Flickr.com

Articole similare

• 
  Cum comunici cu un ţânc de grădiniţă
• 
  Cum îi învăţăm pe copii despre corpurile lor
• 
  Confesiunile unei mame mușcate