Toți părinții fac poze copilului, dar acestea sunt admirate o perioadă scurtă, apoi sunt aruncate prin vreo cutie sau și mai rău, pierdute. Eu m-aș bucura să pot să mă uit acum la imagini cu mine mică, să văd ce drăcii făceam, cu ce rochiță cu floricele mă îmbraca mama sau cum mă suiam pe masă ca să fiu mai înaltă. Plus că din vremea aia nu prea am amintiri.

Noi am găsit un site, Blurb pe numele lui, de pe care poți să descarci un program cu care aranjezi pozele intr-un album. Le încarci direct din calculator sau de pe un site pe care le-ai postat deja. E destul de ușor de folosit și au tutoriale video ajutătoare. Au o grămadă de feluri de a aranja în pagină și poți să pui titluri, glume și ce mai vrei. Când e gata, dai comandă, ei o printează frumos și ți-o trimit prin poștă. Varianta cea mai ieftină, o cărticică de 18×18 cm, care are între 20 și 40 de pagini e 13$ + 7$ transportul.

Poți să le aranjezi cronologic sau mai interesant, pe categorii. De exemplu, faci capitol pentru grădi și pui acolo poze din prima zi când era plângăcios și nu voia să-ți dea drumul la mână, apoi când a început să se împrietenească cu ceilalți copii și se joacă de-a Batman, apoi vreo serbare când e deghizat în țigan. O să râdă cu poftă când o să aibă 20 de ani și o să se vadă. Și gândește-te ce sentiment mișto pentru copil să se simtă atât de important încât părinții i-au făcut o carte.

Articole similare

• 
  Cine ‘fură’ azi un ou…mâine îi va creşte păr

Alegi niste cartoane colorate, le imprietenesti cu mult lipici, asezonezi cu grija niste ochi curiosi si retusezi cu o pereche de mustati. E gata cat ai zice peste iar distractia e pe masura.

Se intampla sambata, 3 iulie in VerdeCafe. Acolo LipiciLaPici va asteapta cu mare dar mai ales cu mic la atelierul pentru copii care vor sa isi decoreze camera cu animalute facute cu mana lor.

Se cauta copii cu maini dibace care inhata foarfeca si taie fara frica in bucatile de carton care li se astern in fata. Fete si baieti intre 5 si 9 ani care nu se sperie de urmele de lipici si nu se tem sa faca mostruleti si creaturi de poveste.

UrbanKid.ro v-a rezervat locuri in fata asa ca grabiti-va sa le prindeti. Ne vedem sambata incepand cu ora 11. Accesul e liber, locurile insa sunt limitate.

[View with PicLens]

Articole similare

• 
  Vara pe uliță – tabără de creație în satul din oraș
• 
  Ateliere de creație în parcul Al. I. Cuza

Tangram este un joc foarte vechi, asemănător cu puzzle-ul, moștenit de la chinezi. E cunoscut și sub numele de puzzle chinezesc, pătratul magic, pătratul Tangram, etc.

Este format dintr-un pătrat, împărțit în 7 figuri geometrice din care se decupează cele 7 piese – numite tan-uri (2 triunghiuri mari, unul mediu și 2 mici, un paralelogram și un pătrat). Diferența dintre Tangram și un puzzle normal este că, în timp ce la puzzle piesele sunt așezate într-un singur fel, după un anumit model, la Tangram modelele sunt infinite – poți așeza piesele cum vrei, rezultând tot felul de figuri: flori, siluete, obiecte, etc.

Evident, sunt și câteva reguli în așezarea pieselor după tehnica Tangram: figurile se așează una lângă alta, fără a se suprapune și trebuie să le folosim pe toate. Puteți să vă faceți singuri jocul, dacă aveți un pătrat ”magic” din carton sau din hârtie, pe care să-l decupați, dar se găsește și de cumpărat.

Mai jos, aveți un filmuleț în care vi se arată cum să vă faceți propriul vostru pătrat Tangram:

Și, pentru pasionații (începători) iata si modele Tangram explicate. Atentie – celor mici, arati-le doar bucata alb-negru – cea color contine solutiile

Dacă v-am făcut curioși și nu mai aveți răbdare, puteți încerca, la foc rapid, un joc de Tangram online:

Și, că să nu ne acuzați că vă recomandăm ”chinezării”, știți cine a fost un mare împătimit al tehnicii Tangram? Napoleon! Până și Napoleon. 

Sursa imagine principala: jimmiehomeschoolmom / Flickr

Articole similare

• 
  Atelier de creatie lipicios
• 
  Cine ‘fură’ azi un ou…mâine îi va creşte păr
• 
  DIY: Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor

Le știți sau nu le știți? În fine, nu ne interesează prea tare asta. Important e să vă spunem ce mai puteți face cu ele, ca să știți pentru ce să le compărați. Nu e obligatoriu să le folosiți ca pălărie.

Le puteți folosi fix ca umbrelă pentru scaunul de mașină al bebelușului. Metoda este inventată și testată de noi (Ne vedem la Geneva! ).
Umbreluța se leagă de mânerul scoicii și, în felul acesta, o puteți fixa pe orice loc în mașină, n-o să-l bată soarele în cap. În plus, suntem tentați să credem că omulețul (noi am testat pe un bebeluș de 3 luni) este chiar atras de toate culorile de deasupra capului.

În fine, vă lăsăm cu imaginile, ca să vădați seama despre ce vorbim:

[View with PicLens]

Articole similare

• 
  Cine ‘fură’ azi un ou…mâine îi va creşte păr
• 
  DIY: Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor
• 
  Dacă micuţul tău este timid…

Pentru copii Sfintele Sărbători de Paşti nu au aceeaşi semnificaţie ca şi pentru adulţi. Ei ştiu, după obiceiul zonei, că se înroşesc ouă, se merge la biserică, se dau copacii cu var sau se face curat lună prin case, că vine Iepuraşul (cu ceva, că doar nu cu mâna goală). Ca şi de Crăciun este bine să îi implicăm în cât mai multe activităţi. Cea mai apreciată activiatate în această perioadă este … joaca. Atunci să ne jucăm.

Ce poţi face, spre exemplu cu nişte coji de ouă: capete haioase cu iarbă în loc de păr. Cum aşa:

Se sparge câte un ou şi se goleşte conţinutul. Se spală bine coaja şi se lasă la uscat. Se pictează pe ouă feţe haioase cu un marker sau cu vopsea acrilică. Se pune un ghem de vată în interiorul oului şi se adaugă iarbă sau seminţe de grâu. Se pune astfel oul într-un loc cu soare şi după două-trei zile începe să răsară. După ce a crescut ‘parul’ se poate coafa

Ce aveţi nevoie: ouă (de preferinta cu coajă maronie), marker sau vopsea acrilică, vată, iarbă sau seminţe de grâu.

Alte idei pentru ornamente de Paşte mai puteţi vedea aici.

Hristos a Înviat!

Sursa foto: Babycenter.com

Articole similare

• 
  Cine nu sare… n-are Jolly Jumper
• 
  Biroul care crește odată cu copilul

Folositi-va intotdeauna imaginatia si fiti creativi in realizarea acestor proiecte pentru copii ! Creatia dumneavoastra sau a a copilului este originala. Materialele descrise in proiect sunt doar o recomandare. Fiti inventivi cand cautati materialele si veti fi surprinsi! Experimentati moduri noi si diferite de a imbina materialele pentru o creatie originala.Cel mai important lucru este sa va distrati!

Materiale necesare

• 1 tub de carton lung de prosoape de hartie
• o cutie de cereale sau o cutie oarecare de carton
• o banda adeziva de hartie
• o banda adeziva albastra (pentru a personaliza avionul)
• 6 paie de baut cu curbura
• 1 pahar mic de hartie

1. Cum se taie aripile
Incepeti prin a desena pe cutia de carton modelul aripilor si a cozii avionului. Acesta este un avion biplan, asa ca vom avea nevoie de doua aripi principale. Va puteti juca cu dimensiunile si forma lor, desenand aripile sa semene cu aripi de pasare sau de aripi dragon! Exersati inainte modelul pe hartie pentru a fi siguri ca este ceea ce va doriti.

2. Suportul pentru cele doua aripi
Deoarece este vorba de un avion biplan aveti nevoie de o structura de sprijin intre cele doua aripi principale, care le va tine la distanta, dar si atasate una de cealalta in acelasi timp. Se taie patru dreptunghiuri de aceeasi dimensiune, de aproximativ 3,8 centimetri cu 8,9 cm. Apoi se rotunjesc spre interior laturile lungi, la fel ca in imagine.

3. Necesarul pentru asamblarea si crearea unei elice si a motorului
Se perforeaza sase gauri la distante egale una de alta, in peretii paharului de hartie, spre baza acestuia. Gaurile trebuie sa permita paielor sa stea fixe.Se perforeaza o gaura in centrul partii de jos a paharului, gaura care trebuei sa fie putin mai mare decat diametrul paielor.

4. Inserarea paielor
Acum, trebuie doar sa se taie din cele sase paie partea din varf, curbata. Paiele taiate trebuie sa aiba aceeasi dimensiune. Se introduc paiele in gaurile laterale din paharul de hartie. Acestea sunt tevile de esapament ale motorului. Ar putea fi necesar sa le inveliti in banda in cazul in care nu isi mentin forma fiind prea maleabile. “Motorul” poate fi personalizat imbracand paharul in banda adeziva albastra. Daca doriti acest lucru, imbracati paharul in banda adeziva inainte de a insera paiele.

5. Cum facem ca elicea sa se invarta?
Pentru a monta elicea se foloseste o bucata dreapta de pai pe care se infasoara banda adeziva la unul din capete, asthel incat grosimea sa fie mai mare decat perforatia. Se introduce paiul in gaura din partea de jos a paharului, cu banda adeziva in interior.

6. Adaugarea elicei!
Elicea se decupeaza din carton. Se decupeaza o perforatie in centrul ei, astfel incat sa incapa paiul si sa nu fie foarte fix. Se insereaza elicea pe ax si se verifica daca se invarte. Daca este prea fiza pe ax, se largeste perforatia elicei.

Vezi pasii urmatori!

Ne-am bucura sa postam poze cu avioanele facute de voi asa ca nu ezitati sa ni le trimiteti pe adresa de contact: hello [@] urbankid [.] ro. Spor la treaba!

Acesta este un material original LooLeDo.com preluat de la prietenii nostri de la JucariiDinLemn.com care l-au tradus si adaptat.

Articole similare

• 
  Cum e cu bebe în avion
• 
  Tangram – modele și ponturi
• 
  Atelier de creatie lipicios

Atunci când un părinte îşi descrie copilul ca fiind timid îi pun întrebarea: Tu cum erai când aveai aceeaşi vârstă? Majoritatea realizează atunci că “sufereau” la rândul lor sfială în grade diferite.

Timiditatea este o caracteristică a comportamentului cu care copiii se nasc. Este vorba de o predispoziţie genetică de a fi timid. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care un copil se comportă astfel; poate fi rezultatul circumstanţelor în care trăieşte, a unei constante culturale sau doar o etapă din dezvoltarea sa. În primul an bebeluşii îşi manifestă stânjeneala faţă de străini. Următorul an cel mic îşi dă seama de ce-l înconjoară, mediul social. În anii trei şi patru copiii devin pe deplin conştienţi de sine şi manifestă o uşoară timiditate. Toate acestea construiesc etapele unei timidităţi care se dezvoltă, dar cu trecerea anilor ea dispare în majoritatea cazurilor.

Însă nu trebuie să consideraţi că urma de sfială care rămâne lipită este o sentinţă către o viaţă solitară, lipsită de amiciţii, de experienţe sociale sau interacţiuni. Copilul trebuie să se bucure de părinţi responsabili, de alţi membri de familie sau profesori dornici să-l ajute pentru a conştientiza această componentă a sa şi pentru a găsi modalităţi de a se simţi mai comfortabil în aventura descoperirii unor noi lumi.

Câteva sfaturi cu care l-ai putea ajuta pe micuţul tău ceva mai lipsit de îndrăzneală:

1. Evită folosirea cuvântului “timid”. Lumea percepe timiditatea ca pe o particularitate nedorită, aşa că găseşte alt cuvânt prin care ai putea descrie această trăsătura a copilului, atât în faţa lui cât şi a celorlalţi. Poate fi tăcut, sensibil, rezervat, precaut, introvertit sau mai timid la început.
2. Nu folosi sfiala pe post de scuză când vorbeşti cu el sau cu ceilalţi. Copilul care aude de la părinţi: “ohh…e doar timidă” se va conforma acestei etichete în loc să încerce să iasă.

Citeste mai departe aici : When your child is shy

Sursa foto : tibchris / Flickr.com

Articole similare

• 
  Cum să-l faci pe micuţ să accepte refuzul
• 
  Coşmarurile: de ce se petrec şi ce putem face în privinţa lor

Copilaşul meu de doar trei ani urăşte să audă Nu! sau Nu face asta! şi e unul dintre copiii care face exact pe dos, aşa că am fost nevoită să ma gândesc la o strategie prin care să o determin să accepte Nu-ul! ca refuz şi nu ca un cuvânt magic care să-i permită să aibă un comportament pe care eu aş vrea să-l opresc.

Am observat că micuţa mea, deşi nu suportă să îi interzic ceva, răspunde totuşi destul de bine la anumite explicaţii. Nu este sănătos!, Nu avem timp! sau Nu vreau să-ţi cumpăr asta! nu au niciun efect, alte justificări trec testul:

1. Este pentru binele tau. Din nu ştiu ce motiv fiica mea acceptă cu înţelepciune problema siguranţei ca o regulă absolută, aşa că o invoc de câte ori am ocazia. Spre exemplu, am transformat buşitul uşilor într-o regulă pentru siguranţă: când oamenii trântesc uşile îşi pot prinde degetele acolo, într-un final. Aşa că pentru siguranţa tuturor nu trântim uşile.
2. Este pentru decor. Să presupunem că intrăm într-un magazin ticsit cu tot felul de bunătăţuri şi nimicuri şi când ea întreabă dacă poate să primească ceva de acolo îi spun dezamăgită că nu sunt de vânzare, sunt doar pentru decor. Nu pune niciodată la îndoială asta!

Citeşte alte câteva minciunele nevinovate aici: Five tips for getting a little kid to take “no” for an answer

Sursa Foto : Capture Queen ™/ Flickr

Articole similare

• 
  Dacă micuţul tău este timid…
• 
  Cât e ceasul, împărate?

1. A fi bun, încă, e important. De la micile vechi maniere (a întreba politicos, a-ţi cere scuze) până la respectul cu care îi tratezi nu doar pe cei din familie, ci şi pe cei cu care lucrezi sau cu care eşti vecin. Această dificilă sarcină cade întotdeauna pe părinţi, întrucât micuţul învaţă. (Atenţie: pe moment şi doar de la voi!)
2. Somnul contează – odihna sau măcar să aţipeşti puţin. Poţi să fii sigur că nimeni din familie nu îşi primeşte porţia de somn aşa cum ar trebui. Aminteşte-ţi care era remediul pentru bebe când devenea agitat… regula , adică un somnic sau ceva de mâncare, se aplică şi pentru preşcolari, adolescenţi şi adulţi. Ia-o mai uşor, ia o pauză şi odihneşte-te. Mâine e o nouă zi.
3. A fi deschis contează. Către oameni, schimbări, întorsăturile neaşteptate ale vieţii…

Şi din categoria “Hmm…nu e chiar atât de important” am enumera: a fi primul sau ultimul copil care a făcut primii paşi, care a vorbit, a învăţat alfabetul; părinţii trebuie să ştie că a fi perfect nu contează câtuşi de puţin, te vei împiedica tot timpul de diverse probleme, dar nu trebuie să te învinueşti; trebuie să vezi imaginea de ansamblu ca să îţi dai seama că cel mai bun lucru pentru micuţul tău este să-l iubeşti şi să-i arăţi asta şi nu îi stai în drum.

Citeste tot articolul aici : The Big Picture: Five Things We Do as Parents that Really Matter (and Some that Really Don’t!)

Sursa foto :  Darren / Flickr.com

Articole similare

• 
  Știi care e cea mai faină carte pentru părinții care iubesc călătoriile?
• 
  Parentime îi cheamă pe părinți la cursuri

Pentru copii, joaca de-a modelatul şi coptul poate fi o ocupaţie mai mult decât atractivă. Când eram mic, aveam colţul meu de masă pe care întindeam coca cu un sucitor improvizat dintr-un creion mai gros. În toată această poveste, dacă aveţi copii, îi puteţi antrena fără nicio problemă în jocul de-a chiflele cu gaură-n mijloc. Le puteţi da un boţ de cocă din care să-şi modeleze un animăluţ sau vreun personaj din lumea lor foarte animată.

Dacă sunt prea mici, le puteţi face chiar voi astfel de figurine pe care, dacă le coaceţi alături de bagels, ar putea deveni jucării comestibile pentru micuţi. E bine să nu-i scăpaţi, totuşi, din ochi. Uneori coca e atât de tentantă, încât e posibil ca ei să-şi dorească să o guste, ceea ce n-ar fi deloc bine pentru stomacul lor. Dacă aţi decis să-i transformaţi pe cei mici în ajutoare de nădejde la făcut bagels, le puteţi da sarcini uşoare şi tentante: să spargă oul în castron sau să presare împreună cu voi seminţele de susan pe chifle.

Îmi doream de multă vreme să mă reîntâlnesc cu aceste simpatice delicii. În cele opt luni petrecute, în 2001, la bordul unui vas de croazieră cu care am plutit (oarecum în propria mea derivă la acea vreme) pe mai multe mări ale Estului îndepărtat, clasicele chifle aromate, cu gaură în mijloc, erau accesibile mai degrabă pasagerilor. Dar pentru că şi la brutăria de pe vas existau băieţi de treabă, făceam rost destul de des, la micul dejun, de simpaticele şi pufoasele pâinici găurite. Le-am făcut şi eu zilele trecute, ghidându-mă după procedeul clasic care le individualizează. Pentru că “bagels” nu sunt doar dospite şi coapte clasic, ci şi opărite puţin, în apă dulce şi parfumată, înainte de a fi puse în cuptor.

Ingrediente pentru vreo 8-10 bagels nici prea mari, nici prea mici: făină – 500 g; drojdie – 25 g proaspătă sau 7 g de pulbere; apă călduţă – aproximativ 300 ml (sau cât inghite făina până devine un aluat pufos şi elastic); zahăr pudră – o lingură; sare – un praf. Pentru baia fierbinte: apă multă, două linguri de zahăr, un praf de zahăr vanilat. Susan şi un ou bătut pentru final.

Pasul 2. Am frământat aluatul final vreme de vreo cinci minute, până a devenit elastic şi s-a desprins de pe mână. L-am pus într-un vas mai mare, uns cu puţin ulei de măsline, apoi l-am pus la dospit într-un loc călduţ, acoperit cu un prosop curat, dar departe de sursa de căldură. Primul dospit durează o oră sau până ce aluatul îşi dublează dimensiunea.

Paşii urmatori îi gasiţi pe Pranzuldincaserola.ro.

[View with PicLens]

Articole similare

• 
  Deserturi sănătoase pentru pici
• 
  Revoluția mâncării
• 
  Atelier de creatie lipicios